TEMA LUCRARE LICENTA : “INTERFERENTA FLORA FAUNA”
Evolutie versus involutie
Jurnal de observatie
Pornind de la tema generica Interferenta flora-fauna, lansata de profesorul Alexandru Chira, in anul II, imi propun in acest ansamblu sa inregistrez / grupez sub forma unui jurnal de observatie diversele etape parcurse de-a lungul a doi ani de continue incercari, reveniri obsessive, esecuri …
Pentru o buna percepere a mesajului, voi puncta etapele succesive prin care am trecut. În centrul studiului meu “vaca alegorica” funcţionează ca instrument activ de introspecţie, ca alter-ego intr-o altă dimensiune, fictivă. Daca intr-o primă fază a abordării subiectului, mesajul era pozitiv – vaca (vazuta ca travesti simbolic), iese triumfatoare in urma interactiunii dificile cu mediul “tepos” arid – în stadiul ultim al acestui proces de auto-investigaţie, am ajuns la o abordare a cărei finalitate apare mai putin incarcata de sensuri pozitiv-optimiste. Această evoluţie treptată de la pozitiv catre negativ, s-a produs ca reactie impotriva mistificarii, ca preocupare asupra relatiei dintre ceea ce vedem in realitate (cu valoare negativa), si ceea ce vrem, de fapt, sa credem ca vedem (cu valoare pozitiva).
Am atribuit sensuri negative pierderii statutului uman (vazut ca evolutie bazata pe intelect) datorita tendintei generale catre involutie, prin reducerea la instinctele primare de baza – cele ce tin de supravietuire si perpetuarea speciei.Dintre cele trei instincte care tin de evolutie – instinctul social legat de ierarhie, instinctul de ritualism – reprezentat de comportamentul repetitiv şi nevoia teritoriului – voi pune accent pe ultimul dintre ele, şi anume pe nevoia teritoriului – ca necesitate a spatiului de locuit.
Astfel, ridic problematica modului in care reactionam in fata instinctelor şi accentuez dominanta unuia din cele cinci, din raţiuni ce ţin de influentele primite din partea mediului inconjurator si a felului in care influentam, la randul nostru, mediul. Acest demers m-a ajutat sa-mi identific, să inteleg, si sa-mi clarific propriile nevoi. Instinctul de autoaparare, ca reactie in fata involutiei, in fata obigativităţii de a locui intr-un spatiu aglomerat, sufocant şi de nesuportat, a dus la demarcarea unui teritoriu propriu si la formarea unui nou spatiu in spatiu – unul care nu permite accesul in interior). Scopul implicit fiind unul de eliberare a tensiunii printr un urlet - semn cu valoare de manifest, indreptat impotriva lipsei de umanitate; urletul însuşi este vazut ca forma de manifestare a umanitatii. Urletul – primul indiciu al vietii in momentul intrarii / aparitiei in aceasta lume, poate fi, totodată, semn al iesirii / mortii.
Umilirea, abjectia, durerea nu le percep ca rani exhibate sentimental, ci ca baricade ale intimitatii, ale interioritatii imune la mistificare, demistificare, la frustrare, la justificare.
Tema in discutie este strans legata de un alt subiect propus de dl. Prof. Alexandru Chira: “Portretul unui copac inflorit”. În sens metaforic, a fost invocata parabola lui Paul Klee, conform careia, RADACINA se identifica cu SURSA DE INSPIRATIE, TULPINA este ARTISTUL INSUSI, COROANA este OPERA rezultata in urma unor transferuri intre cele trei elemente.
Într-o altă ordine de idei, radacina se identifica cu cordonul ombilical si actioneaza ca legatura între o serie de transferuri intre diferite ordine, de la cel vegetal la cel animal si de la cel animal la materia neinsufletita, de la materia neinsufletita la om care o transforma/sens negativ.
Proiectul a cuprins doua etape :
1. analiza (documentare – care sunt artistii care au abordat teme asemanatoare, schite, proiect, fotografie – acesta din urmă fiind unul dintre punctele mele de pornire – procesare si manipulare fotografica)
2. sinteza (libertate de expresie – gruparea informatiilor intr-un numar de compozitii finale)
Directii de investigare artistica:
Notez aici particularitatile care m-au determinat sa-l aleg ca punct de referinţă, ca ajutor in vederea transmiterii mesajului propriului meu demers.
Am pornit de la semnul arcului cerc, motiv repetat obsesiv in opera lui Francis Bacon şi simbol al “absentei cu memorie” (Alexandru Chira); atribuind arcului de cerc, o alta valoare simbolica: devine de aceasta dată simbolul scenei. In acelasi timp, arcul de cerc vazut ca sectiune / fragmentare a intregului, produce o ruptura ,atat la nivelul morfologiei limbajului cat si la cel simbolic, in parcurgerea unui traseu ciclic. Legat de conceptul de scena dezvolt in compozitii si ideea rolului jucat (de catre personajul prezent pe scena- vaca) ca act repetat de tortura – rol prin care personajul reuseste intr-un final dublarea / dedublarea intr-un instinct de autoaparare, de protejare.
Tipul de miscare : personaje care se misca in jurul propriilor axe; învartire in jurul unui punct de gravitatie ascuns; pozitii contorsionate pt mentinerea echilibrului propriu -pozitii saturate de miscare. Acest tip de miscare ma ajuta in sublinierea intregului concept; apare aici existenta a doi poli si oscilarea directiei in cadrul celor trei perechi cu valori simbolice: bine / rau, dragoste / ura, simpatie / antipatie.
Voi folosi compozitia in trei registre complementare active pe principiul relatiei dintre urmatoarele perechi de notiuni:
Stabil / instabil
Efemer/peren
Dublare / dedublare
Echilibru / dezechilibru
Mi-am propus să intrebuintez, in cadrul temei finale, ca mijolc de expresie plastica urmatoarele elemente complementare:
-dilatarea – comprimarea;
-exaltarea – temperarea cromatica;
-solid / lichid – amorf / consistent;
Obiectelele din recuzita, in mod deliberat, bruiaza perceperea intregului: Globul de sticla / acvariul / cusca transparenta
Este un jurnal vizual de observatie al trairii fragile, al dorintei, al singuratatii, alienarii, dar si al prea-plinului sufocant al asteptarii sau al golului nemarginit al lipsei; hatis obsedant al trairilor evanescente.
